Istoric
La anul 1866, satul Hotarele se compunea din satul Hotarul și satul Fundoaia. Pe masura ce numarul locuitorilor a crescut, acestea s-au unificat și în decurs de 40 de ani, s-a format a doua parohie care in anul 1908 a devenit parohia Hotarele II, iar satul Hotarul, cu parohia Hotarul a format parohia Hotarele I.
Prin împropietărirea din 1894, lângă satul Hotarele, spre comuna Crivăț, și pe moșia acestui sat, s-a format un nou sat Scărișoara, cu 200 capi de familie și care în anul 1942 a devenit parohia Scărișoara.
Așadar, satul Hotarele de astăzi, care intră în raza administrativă a comunei Hotarele, s-a format din alte trei sate: Hotarul, Fundoaia și Scărișoara, cel mai vechi fiind satul Hotarul.
„Catagrafia Eparhiei Ungro-Vlahiei din anul 1810”, publicat in 1914 de diaconul N. Popescu, spune că satul Hotarul avea o biserică de lemn, construită intre anii 1788-1790, avea preot la 1802, iar satul Hotarul avea 48 de case cu 180 de suflete.
Pe baza acestui document, se poate considera că începutul satului Hotarul a fost cu 10–20 de ani mai înainte de construcția bisericii de lemn, deci cam pe la 1760-1770, și s-a format din îndemnul boierului care avea moșia Hereasca, cu satul Herești, care datează din secolul XVI, inainte de Matei Basarab, căci la 1644, Doamna Elena, soția lui Matei Basarab zidește biserica din satul Herești, biserica monumentală și monument istoric. Biserica de lemn a satului Hotarul este zidită pe moșia Herești și satul început în jurul acestei biserici purta numele de Hotarul Hereștii. Ca o mărturie a continuității transmiterii prin viu grai de-a lungul generatiilor, mentionăm din tradiția orală: la înființarea satului Hotarul, la hotarul dintre cele două moșii Hereasca și Vladiceasca, s-a batut un țăruș cu o placă inscripționată cu denumirea de Hotarul, aceasta simbolizând temelia de înființare a satului Hotarul.
Despre satul Fundoaia, catagrafia de la 1810 nu vorbește nimic, însă în condicile bisericești de născuți și botezați, dintre 1832-1865, aflate la Arhivele Statului se vorbește despre satul Fundoaia.
Satul Fundoaia s-a inceput pe moșia Vlădiceasca, alături de satul Hotarul după 1835, cănd a luat Statul Român în administrașie fosta moșie a Mitropoliei Ungaro-Vlahiei (Studii despre Istoria Bisericii Romîne moderne de N. Dobrescu, 1945). Menționăm că după 1835 s-au început trei cătune în jurul satului Hotarul: Fundoaia, Slobozia și Dealul.
Satul Hotarul, între 1840-1860, s-a dezvoltat foarte repede prin venirea unor locuitori de prin satele vecine: de la Herești au venit, în group, 15 familii și s-au așezat pe deal, iar de pe vale au urcat 10 familii pe deal din cauza inundațiilor provocate de un canal- prival- care forma hotarul natural între cele două moșii vecine: Hereasca și Vlădiceasca, de unde își trage numele și satul Hotarul, sat format pe hotarul acestor moșii. Toți locuitorii satului Hotarele au fost muncitori agricoli – clăcași – și au muncit, de la inființare satului, pe cele două moșii, una bisericească si una boierească. Deasemenea, după documentele de la 1864, când s-au impropietărit locuitorii comunei Hotarele, rezultă că acest sat a fost sat de clăcași. Nu există nici o documentație în care să se menționeze că vreun sătean a fost proprietar mai inainte de 1864.
La baza dezvoltării rapide a satului Hotarele de astăzi au stat și bogățiile pe care le avea fosta moșie a Mitropoliei: teren agricol bun, pădure – padurea Măgura, balta cu pește- Balta Greaca. Locuitorii aceste comune au fost aduși de arendașii moșiei după 1835, când a luat Statul Român moșia in administație. Acești locuitori au venit din comunele vecine: Valea Dragului, Dobreni, Vărăști, și din județele vecine: Vlașca, Olt si chiar din Transilvania. Au venit mocani, ciobani cu oi, căci aveau loc mult de pășunat oile, pe moșie și în balta Greaca. Moșia satului Scărișoara, de o mie de hectare, a servit ca loc de pășune timp de 30 de ani- de la 1864-1894- cănd s-a format satul Scărișoara cu cei 200 de capi de familie aduși de prin satele vecine: Hotarele, Izvoarele, Mironești și Chirnogi, lunca Argeșului, în acestă parte a județului Ilfov, fiing foarte populată, având sate care se țin lanț și pe dreapta și pe stânga Argeșului.